Noduri în mile pe oră

Denumirea este literală. În secolul al XVII-lea, marinarii măsurau viteza cu un loch: o placă de lemn îngreunată, aruncată peste pupa navei, legată de un cordon cu noduri făcute la intervale regulate. Se răsucea o clepsidră mică, de obicei de aproximativ 28 sau 30 de secunde, iar numărul de noduri care treceau prin mâinile marinarului în acest timp reprezenta viteza navei. Distanța dintre noduri era aleasă astfel încât un nod de pe cordon să corespundă unei mile marine pe oră.

Mila marină s-a bazat la origine pe un minut de latitudine, care variază ușor pe suprafața Pământului. În 1929, o conferință hidrografică internațională de la Monaco a stabilit-o la exact 1.852 m, iar SUA au adoptat această valoare în 1954. De atunci, nodul este exact 1.852 m pe oră, adică 1,150779 mph.

Navele, aeronavele și serviciile meteorologice. Indicatoarele de viteză aeriană, instrucțiunile controlului traficului aerian și rapoartele de vânt din aviație sunt exprimate în noduri aproape peste tot în lume, iar prognozele maritime indică vântul și curentul în același fel. Un velier care navighează cu 6 kn merge cu 6,9 mph, un cargou port-container cu 20 kn cu aproximativ 23 mph, iar un avion de linie care se apropie de aterizare cu 140 kn cu circa 161 mph.

Uraganele sunt un bun exemplu de utilizare a ambelor unități. Centrul Național pentru Uragane din SUA lucrează în noduri, în timp ce avertizările pentru public sunt date în mph. Categoria 1 pe scara Saffir-Simpson începe la 64 kn, adică 74 mph, iar Categoria 5 la 137 kn, adică 157 mph.

Expresia „noduri pe oră” este redundantă, deoarece nodul înseamnă deja „pe oră”; „noduri pe oră” ar descrie o accelerație. Cealaltă capcană este tratarea nodurilor ca mile pe oră, ceea ce subestimează viteza cu aproximativ 15%. Un vânt de 25 de noduri sună ca o briză de 25 mph, dar în realitate are 28,8 mph.

Pentru viteze în sistem metric, consultați noduri în km/h. Distanțele în mile marine sunt tratate la mile marine în mile, iar vitezele rutiere la mph în km/h.