Kilometri pe oră în mile pe oră

Aproape toate țările din afara SUA și a Regatului Unit indică vitezele în km/h, așa că șoferii americani și britanici aflați în străinătate fac conversii tot timpul. O limită de 50 km/h în localitate înseamnă 31 mph, o zonă școlară sau rezidențială de 30 km/h înseamnă 18,6 mph, o limită de 100 km/h pe drum național sau autostradă înseamnă 62 mph, iar 120 km/h înseamnă 74,6 mph. Franța și Italia permit 130 km/h pe autostradă în condiții bune, adică 80,8 mph, iar viteza recomandată în Germania pe sectoarele de autostradă fără limită este tot de 130 km/h.

Canada a trecut la km/h pe indicatoarele rutiere în 1977, iar Irlanda în 2005. Așadar, când treceți din Irlanda de Nord, unde limitele sunt în mph, în Republica Irlanda, numerele de pe indicatoare sar în sus, deși vitezele rămân aceleași.

Înmulțirea cu 0,6 dă un rezultat cu circa 3,4% mai mic, suficient pentru o estimare grosieră. O scurtătură mai bună este să împărțiți cifra în km/h la doi și să adăugați un sfert din jumătatea obținută: 80 km/h devine 40 + 10 = 50 mph, față de valoarea exactă de 49,7. Majoritatea vitezometrelor afișează ambele scale: mașinile vândute în SUA și în Regatul Unit au mph pe cadranul principal și un inel mai mic cu km/h, iar cele vândute în Europa fac invers.

Pentru calcule precise, de exemplu la compararea datelor de performanță sau a vitezelor vântului, folosiți convertorul sau factorul complet.

Înmulțirea cu 1,6 în loc de împărțire dă un număr mai mare, ceea ce nu poate fi corect: o milă este mai lungă decât un kilometru, deci valoarea în mph este întotdeauna mai mică. Cealaltă greșeală apare într-o mașină închiriată care are doar vitezometru în km/h: citiți 100 pe un drum cu limita de 62 mph și credeți că depășiți viteza.

Conversia inversă, pentru limitele din SUA și Regatul Unit, se află la mph în km/h. Pentru distanțe, nu pentru viteze, vedeți kilometri în mile.