Kelvin în Celsius

Valorile în kelvin apar în lucrări științifice, fișe tehnice și știri despre spațiu, iar transformarea lor în grade Celsius le face mai ușor de înțeles. Radiația cosmică de fond, ecoul Big Bang-ului, are 2,725 K, adică −270,4 °C. Azotul lichid fierbe la aproximativ 77 K, adică circa −196 °C, iar heliul lichid la aproximativ 4,2 K, aproape −269 °C. Suprafața planetei Venus are în medie circa 737 K, adică aproximativ 464 °C, suficient de cald cât să topească plumbul.

Suprafața vizibilă a Soarelui are o temperatură efectivă de 5.772 K, pe care convertorul o transformă în aproximativ 5.499 °C. La valori atât de mari, diferența de 273,15 contează puțin, iar mulți autori rotunjesc, dar scăderea exactă păstrează cifrele coerente.

Becurile, monitoarele și balansul de alb al camerelor folosesc kelvinul pentru temperatura de culoare: 2.700 K este alb cald, 4.000 K alb neutru, iar 5.000–6.500 K lumina zilei. Aceasta descrie culoarea pe care ar avea-o un corp ideal incandescent la acea temperatură, nu cât de fierbinte este becul. Convertirea unui LED de 2.700 K în 2.427 °C este corectă aritmetic, dar fără sens fizic, deoarece becul funcționează la mult sub 100 °C.

O temperatură de culoare mai mică arată mai caldă și mai roșiatică, ceea ce este opusul felului în care percepem căldura, așa că este mai bine să tratați aceste numere ca pe niște etichete de culoare.

Orice valoare sub 273,15 K este sub punctul de îngheț în Celsius, iar orice valoare sub 373,15 K este sub punctul de fierbere al apei la presiunea de la nivelul mării. O diferență în kelvin este egală cu aceeași diferență în Celsius: un material care se încălzește cu 15 K s-a încălzit cu 15 °C.

Pentru sensul invers, Celsius în kelvin adaugă din nou diferența. Pentru Fahrenheit, convertiți mai întâi aici, apoi folosiți Celsius în Fahrenheit.