Fahrenheit în Kelvin

Fahrenheit și kelvin diferă atât prin punctul zero, cât și prin mărimea gradului, așa că conversia are două părți. Un grad Fahrenheit reprezintă 5/9 dintr-un kelvin, iar zeroul Fahrenheit se află la 459,67 grade peste zeroul absolut. Cea mai simplă formulă este deci K = (°F + 459,67) × 5/9. Trecând prin Celsius se obține același rezultat: 98,6 °F înseamnă 37 °C, adică 310,15 K.

Câteva puncte de reper pentru verificare: 0 °F înseamnă 255,37 K, punctul de îngheț al apei, 32 °F, este 273,15 K, o cameră de 70 °F are 294,26 K, iar apa care fierbe la 212 °F are 373,15 K. La −40 °F scările Fahrenheit și Celsius se întâlnesc, iar valoarea este 233,15 K.

Studenții și inginerii din SUA au adesea date în Fahrenheit și formule care cer temperatura absolută, de exemplu legile gazelor, radiația sau randamentul motoarelor termice. Manualele de fizică și majoritatea programelor științifice folosesc kelvin, așa că această conversie este un pas obișnuit în teme și rapoarte de laborator.

Termodinamica americană are și propria scară absolută, Rankine, numită după inginerul scoțian William Rankine. Folosește grade de mărime Fahrenheit, începând de la zeroul absolut, deci °R = °F + 459,67. Conversia din Rankine în kelvin este apoi doar o înmulțire cu 5/9, exact scurtătura din formula de mai sus. Tabelele mai vechi de abur și unele lucrări din domeniul aerospațial folosesc încă gradele Rankine.

Greșeala obișnuită este înmulțirea înainte de scădere. 212 × 5/9 − 32 + 273,15 dă 359 K, ceea ce este greșit; trebuie să eliminați mai întâi decalajul de 32 de grade, apoi să scalați, apoi să treceți la kelvin. O altă scăpare este oprirea la Celsius și marcarea rezultatului cu K. Dacă pentru o temperatură obișnuită de afară obțineți un număr mic, sunteți încă în Celsius.

Pentru valori în Celsius folosiți Celsius în kelvin, iar pentru vremea de zi cu zi Fahrenheit în Celsius.