Atmosfere în bar

Atmosfera standard a fost fixată în 1954 de Conferința Generală de Greutăți și Măsuri la exact 101.325 pascali, adică presiunea medie a aerului la nivelul mării. Aceasta înseamnă 101,325 kPa, 14,696 psi și 760 mmHg. Barul este o unitate metrică mai rotundă, de exact 100.000 Pa, introdusă pentru ca presiunea să poată fi exprimată în puteri curate ale lui zece.

În 1982, IUPAC a schimbat presiunea standard pentru chimie de la 1 atm la 1 bar, așa că manualele mai vechi și cele mai noi indică condiții standard ușor diferite. Volumele gazelor și constantele de echilibru la presiunea standard variază cu aproximativ 1,3% între cele două, ceea ce contează în lucrările de laborator precise și aproape nicăieri altundeva.

Sub apă, fiecare 10 metri de apă de mare adaugă aproximativ 1 bar, adică 0,99 atm. La 30 m, un scafandru respiră aer la aproximativ 4 bar absolut, adică atmosfera de la suprafață plus trei bari de apă, motiv pentru care aerul se consumă de patru ori mai repede acolo decât la suprafață.

La urcare, presiunea scade. Cabinele avioanelor de linie sunt presurizate la echivalentul a 6.000–8.000 ft, aproximativ 0,75–0,8 atm, iar vârful Everest are în jur de 0,33 atm. Alpiniștii și piloții văd de obicei aceste valori în hPa sau în inchi de mercur; convertirea în bar sau atm le face mai ușor de comparat.

Ceasurile folosesc atm și bar în mod aproximativ: un ceas cu rezistență de 10 ATM sau 10 bar este testat la aproximativ 100 m de presiune statică a apei, ceea ce nu înseamnă că este sigur pentru scufundări la acea adâncime. Pentru valorile anvelopelor și ale compresoarelor, bar în psi și kPa în psi sunt mai practice.