Biți în octeți

Un bit este o singură cifră binară, 0 sau 1. Primele calculatoare grupau biții în caractere de șase, șapte sau nouă biți; termenul byte a fost creat la IBM în 1956, iar IBM System/360 din 1964 a impus octetul de opt biți ca normă. Opt biți dau 256 de valori, suficiente pentru litere, cifre și simboluri, cu rezervă, iar de atunci toate procesoarele importante l-au folosit. Standardele de rețea îl numesc octet, ca să elimine orice îndoială.

Textul arată clar legătura: literele ASCII simple încap într-un octet, în timp ce UTF-8 folosește între unu și patru octeți pe caracter, deci un emoji are nevoie de obicei de 32 de biți. O cheie de criptare de 256 de biți are 32 de octeți, o adresă IPv4 are 32 de biți sau 4 octeți, iar o adresă IPv6 are 128 de biți sau 16 octeți.

Conținutul media se descrie în biți pe secundă, iar fișierele în octeți, deci factorul de opt se află între ele. Un MP3 la 320 kbps folosește 40 KB pe secundă, aproximativ 2,4 MB pe minut. Un video 1080p la 8 Mbps folosește 1 MB pe secundă, 60 MB pe minut și 3,6 GB pe oră.

Puteți face și calculul invers pentru a respecta o limită de mărime: ca un clip de 60 de secunde să încapă în 10 MB, aveți 80 de megabiți pentru tot minutul, deci rata de biți combinată pentru video și audio trebuie să rămână sub aproximativ 1,33 Mbps. Acest calcul îl face pentru dumneavoastră comprimare video la 10 MB.

Adâncimea de culoare se exprimă în biți pe pixel. Culoarea standard pe 24 de biți stochează 3 octeți pe pixel, deci un cadru necomprimat de 1920 × 1080 are 6.220.800 de octeți, aproximativ 6,2 MB; formate precum JPEG și PNG îl micșorează de aici. Pentru a afla dimensiunile în pixeli pentru o mărime de tipar sau de document, folosiți convertorul de pixeli. Pentru vitezele de internet, vedeți megabiți în MB.